Cu fluturi virginali și soare cu dinți,
Înrumenind ades văzduhul în amurg,
Începe anotimpul călătoriilor cu minți
În ritmul trăirilor perpetui ce se scurg.
În liniștea albă scârțâind fără-ncetare,
Transferul de energii înviorează mintea,
Iar curcubeul iernii se scurge-n cugetare
Și-nalță aripi de lumină ce sărută fruntea.
În buciumul de lemn, se-aud cântând
Ninsorile cutreierând aduceri-aminte;
E vremea secerișului în lanul din gând
Când poți umbla desculț printre cuvinte.
Și-n urma acestei ierni poți rămâne
Cu mult mai plin de semne de belșug
Din care să umpli sufletul cu grâne,
Pentru vârtelnița timpului pe crug.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 19 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu