LABIRINT

În periplul nostru meditativ spre libertăţi,

Trecând prin numeroase încercări şi penitenţe,

Peregrinăm spre centrul propriei cetăţi

După modelul clasic al oricărei existenţe.

Din când în când, rătăcim căutătura drumului;

Viaţa pune biciul pe bătăile inimii când adăstăm.

Himere proaspete, în relativitatea spasmului,

Ne fac să credem că putem să mai căutăm.

Vis al sorţii crepusculare în clipa-sihastru,

În lupta cu destinul rival, ne zbatem nencetat,

Ne regăsim în împărăţia labirintului albastru

În care minotaurul celest domneşte nendurat.

După un parcurs întortocheat, plin de greutăți,

(Re)făcând cartografierea coridoarelor lui Dedal,

La capătul firului Ariadnei din centrul propriei cetăţi,

Constatăm că totul a avut un temei în final.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 14 ianuarie)