Minciuna are picioare scurte; de aceea, mincinosul are nevoie de o memorie lungă.
Memoria își depozitează arhiva într-o groapă: la tinerețe, făcută în stâncă; la maturitate, în pământ; la bătrânețe, în nisip.
Asemănări între memorie și uitare: au același sediu, operează cu aceleași date și generează variante interesante.
Între uitare și memorie, se (re)scrie orice istorie.
Lipsa memoriei modifică cursul istoriei.
O memorie selectivă face viața mai suportabilă.
Uitarea este o binefacere. Ferice de cei care au o memorie foarte bună; pot uita multe.
Reînviind amintirile plăcute, o memorie bună este remediul nedreptăților trecute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu