Percepție

Ascultai peisajul acustic al străzii

și,-n unda fluviului ei frenetic,

îți bucurai pașii;

o simplă plimbare de seară

cu dute-vino între rece și cald,

urmele sunau ca niște clopote-n transhumanță...

Din toate punctele cardinale,

valuri de priviri migratoare

își reglau pupila după gesturile tale:

umblau pe dinăuntrul tău,

făceau raportul globulelor,

îți ciupeau nervii ca pe niște coarde de harfă...

Din toate părțile,

ca un fluid sentențios,

se recompuneau ecouri care îmboldeau la rătăcire;

pielea – un drapel fluturat

de presupuse fantome cu îndemnuri insistente...

Gândul (tolerant) la aventura crepusculară

te eliberează de ceea ce erai pentru ceilalți;

într-o coaliție a consimțirilor,

împăcarea cu sine:

fluturii bat tobele la marginea peisajului,

orice stradă își molfăie trecătorii –

victime ale imaginației unui regn alterabil...

În restul timpului,

natura dă dovadă de maturitate exemplară!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 17 iulie)