Pregeta de zile bune la întâmpinarea verii;
într-o evadare liniștită,
lumina și-a dat întâlnire în mine,
prilejuind destinul.
Locuiesc în trupul meu.
Am făcut contract de închiriere sufletului;
în schimbul accesului la utilități,
își plătește regulat simbria.
Cineva mi-a aranjat o întrevedere absolut întâmplătoare;
(la rându-le,
s-au luminat și cerul și pământul)
sufletele noastre au expandat într-o fuziune empatică:
urmându-ne supuse,
zilele defilau firul năzuințelor,
cu fiecare întâlnire,
m-am îmbogățit dăruindu-mă.
La ultima întâlnire,
nu s-a mai arătat;
deși fusese văzută peste tot,
nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse.
Dacă ar fi să n-o mai văd niciodată,
pentru acele clipe surplus de viață,
tot aș zice că viața merită trăită;
chiar cu mai multă înverșunare.
În zilele ce-au urmat,
tot mai des,
mi-am dat întâlnire cu realitatea în amintire.
Revelația s-a produs
când am văzut-o pentru ultima oară îndepărtându-se;
nu era încă momentul,
dar știu că a plecat să ne întâlnim altundeva.
(Bacău, 2O17, 26
iulie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu