DESTIN

Pregeta de zile bune la întâmpinarea verii;

într-o evadare liniștită,

lumina și-a dat întâlnire în mine,

prilejuind destinul.

Locuiesc în trupul meu.

Am făcut contract de închiriere sufletului;

în schimbul accesului la utilități,

își plătește regulat simbria.

Cineva mi-a aranjat o întrevedere absolut întâmplătoare;

(la rându-le,

s-au luminat și cerul și pământul)

sufletele noastre au expandat într-o fuziune empatică:

urmându-ne supuse,

zilele defilau firul năzuințelor,

cu fiecare întâlnire,

m-am îmbogățit dăruindu-mă.

La ultima întâlnire,

nu s-a mai arătat;

deși fusese văzută peste tot,

nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse.

Dacă ar fi să n-o mai văd niciodată,

pentru acele clipe surplus de viață,

tot aș zice că viața merită trăită;

chiar cu mai multă înverșunare.

În zilele ce-au urmat,

tot mai des,

mi-am dat întâlnire cu realitatea în amintire.

Revelația s-a produs

când am văzut-o pentru ultima oară îndepărtându-se;

nu era încă momentul,

dar știu că a plecat să ne întâlnim altundeva.

(Bacău, 2O17, 26 iulie)