Așteptând să se-ntâmple ceva

În trecerea neliniștitelor anotimpuri fugare

Și-a rătăcitoarelor clipe de nostalgii nestinse,

Pendulând realitatea între dorințe și-așteptare,

Avalanșe latente de pași stau cu brațele-ntinse.

Uneori, ne maturizăm; murim câte puțin, alteori,

Cum Pygmalion, în-așteptare de miracole genuine,

Nerăbdător să fie răsplătit cu nemuritoare comori,

Le-asocia-n realități contrare de-obstacole divine.

Măcinându-ne nervii și obosindu-ne nerăbdarea,

(Doar instinctele primare ne mai țin în custare)

Privim în fiecare dimineață cum răsare așteptarea;

Chiar și dorințele îmbătrânesc de-atâta adăstare.

Când n-avem nimic de făcut, doar să fim,

Anticipând viitorul prin obositoare-așteptări,

Nu-nfăptuim altceva decât să ne jertfim

Pe-altaru-n care-am adunat ale vieții frustrări.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 13 iulie)