Pe ape zbuciumate ce mi-au lipit sarea de buze,
Am despletit realități și-am împletit vise;
Într-un final, toate îngrijorările mele s-au dovedit profitabile,
Nicio taină ascunsă mai acătării nefiind departe de suspin.
Cu pași de lacrimi diamantine,
Amurgul se strecoară-ncet în ecoul amintirilor.
Retrovizându-mi viața,
Am observant că inima a fost singurul meu prieten.
În semn de reverență,
Am încălecat mareea interioară
Și am acostat lângă ecuatorul ei.
Între libertate și înrobire, tăifăsuind cu tăcerile,
În miezul de foc al metamorfozelor mele,
Caut o ocupație la fel de profitabilă:
Încerc să-mprietenesc liniștea nopții
Cu strigătul înaripat al cuvintelor.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 19 martie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu