Adiere invizibilă precum suspinul.
Burnița de borangic pune taine peste lucruri.
În lumina scăzută, tăcerea se pierde-n picuri mărunți
ca o fantomă-n văluri transparente de ceață.
Privesc măreția pădurii înclinate –
frunze răstignite pe crucea de aramă a toamnei:
,,peste câteva clipe,
nu se va mai vedea nimic din toate astea!”
Încrederea mă luminează:
,,dar... vor fi acolo
pregătite pentru ziua de mâine.”
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 22 octombrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu