Foiletat precum o carte,
corpul meu are cu mult peste șase decenii;
sufletul, cu mult sub jumătate.
Îmi traduc biografia frământată-n poeme
– cine-mi poate lua dreptul de-a nu uita? –
încercând să le conving s-o primească.
Dar... eu mă-nalț cu fiecare cuvânt
pe care silabele reușesc să-l renască natural
până când vântul le va-mprăștia literele
– ceea ce se va-ntâmpla (totuși) cândva –
refuzându-le împărăția vizibilă.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 25 octombrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu