Înselor insuficiente,
zilele evoluează către apus;
Doar conștiința luminii îngăduie,
cu lipsa lor de vină, să se-mpace.
Nopțile caligrafiază cu litere albe,
dar sângele care le va împurpura
deja pulsează la răscruce.
În penumbra lor,
focul întreține euforic spuza imaterială a sufletului,
vântul poartă corabia trupului
unde este ancorată inima.
Suspendat între spațiu și timp,
cu bătăi aritmice,
rămân amintirile și...
câteva cicluri în plus.
Nu să adaugi timp la timpul scurs
înseamnă a trăi,
ci să extragi excesul de timp
până la totală epuizare.
Marcat de preajma care se îngustează brusc
în capătul înnodat de timp,
pentru orice final,
nu există leac de vindecare...
Cu picioare febrile,
drumurile umblă fără-ncetare;
la marginea depărtărilor,
cineva schimbă vecinătățile!
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 29 mai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu