Curgerea e viața vieții

Nu moarte,

doar senzație de sete

din fiorul nisipului răpus de focul refluxului,

îmi sugerează un deșert.

Taină sidefată de curgerea dincolo de timp,

viața e ca apa:

dându-se de-a dura peste întâmplări de curs,

se tulbură, se limpezește...

Vâslind pe potecile fluide

în acordurile cântecului de sirenă,

ne poticnește din când în când,

printre nevoi și vârtejuri viclene;

spre radele orânduite,

forțându-ne să încercăm un nou curs

în nestatornicul vals continuu

peste rezistența pietrelor.

În fiecare picătură de apă, între

zbateri și fervoare,

patimă și păcat,

triumf și tragedie,

socotind întâmplările,

o poveste de viață.

Spre capătul de drum,

timpul ne soarbe,

nisipul acoperă măgura ochilor;

indiferentă marea...

Și totuși...

cu zvonuri de viață primară,

pârâul memoriei întreține adevărul pendulei;

chiar și atunci când bate un firicel de vânt fără căpătâi,

orele continuă să curgă la moara vieții,

totul pentru bucuria sinceră de-a respira.

(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 17 mai)