Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează
din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi
tranchilizează descompunerea timpului.
Activ, nu doar prin simpla
deplasare,
măsor timpul cu bătăile
inimii;
cu fiecare dintre ele,
tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu
orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în
memoria mersului...
Chiar dacă amurgul trage
cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a
fi
fără a respinge experiența
furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată
o exclude.
De la viață,
am învățat legea
compensației:
cer din ce în ce mai
puțin...
Oricum, lucrurile
se-ntâmplă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 21 mai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu