Fiecare lucru e determinat în Univers;
Orice sau oricine poate fi prieten sau
dușman.
În inventarul destinului,
tot ce se întâmplă este o lecție, o
provocare, un imbold...
Chiar și neizbânda sau năruirea viselor
trebuie apreciată.
Deși nu e cea mai potrivită situație,
dezvoltă nebănuite resurse interioare.
Oricare dintre ele poate fi o precondiție a
reușitei,
una din multele înfățișări ale cuminecării
după modelul focului sacru stins cu apa vie.
Respinsă, se alchimizează în blestem.
Trecutul este altfel în amintire!
Soarele balansând între zorii sângerii și
amurgul catifelat,
râzând de jocul nostru, uneori copilăresc,
de cele mai multe ori, stupid,
de a încuscri raiul cu iadul;
Mărul, mai ales,
cel crescut din rădăcina șarpelui biblic,
din a cărui mușcătură a înflorit miraculos
livada lumii;
Atomul, infinitul invizibil fără a fi
infinit divizibil,
ce guvernează subconștientul lumii
și-i concretizează cu infinită răbdare
diversitatea;
Amintirile, ecoul melancolic și tăcut al
oglinzilor retrovizoare,
în lupta cu timpul nemilos, supraviețuitoare,
făcând prezentul mai suporatbil...
În ultimă instanță, omul.
Totul în jur generează așteptare
– izvorul presupusei forțe invizibile –
ce poate fi blestem sau binecuvântare;
avem libertatea de-a alege sensul și
proporția?
În spatele pleoapei,
neînvinsă, în seninătatea ei,
lacrima cu emoția-i salină
pe care întreaga lume se sprijină,
întotdeauna sfântă,
un adevărat pelegrin căzut în binecuvântare
înaintea judecății de apoi.
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 16 mai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu