Speram să găsesc cândva un fascicul
de timp sau măcar câteva clipe,
să-ncerc să mă joc cu nimicul
şi să-l închid în propriile-i aripe.
Ca un bumerang,
în zbor peste muchii de raze,
condiţia efemerului îmi întoarce gândul:
- este peste puterile tale,
o pierdere de timp,
un demers istovitor;
nefiind ataşat niciunui loc cu hotar,
ca un şarpe hoinar,
nimicul nu este veşnic
şi nici întâmplător!
Tăcut şi împăcat cu viaţa,
nu omul modifică natura cu realitatea existenţei
lui
(fără Dumnezeu, el nu poate face nimic);
într-o vizibilitate a afirmării,
natura se modifică pe sine!
Între cauză şi efect,
totul se întâmplă cu motiv:
destinul nu depinde de întâmplare,
hazardul nu e decât o eronată interpretare
norocul vine prin insistenţă şi răbdare,
trebuie să ne lovim ca să ne trezim,
orientaţi spaţial, suntem când vedem sau auzim...
Viaţa este aşa cum este,
întâmplarea nu-i decât o urmare firească
a unei ordini imperceptibile în viaţa pământească,
iar viaţa noastră, după umila-mi viziune,
nu-i întâmplare, nici cadou, ci misiune.
Drobeta-Turnu Severin,
2O16, 11 noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu