Gânduri policrome

În poiana toamnei, sub povara rodului,

Din copacul timpului, în mod spontan,

Tăios de clară, pică frunza gândului –

Autograf colorat dintr-un tablou de Levitan .

În copilărie, natura părea mai apropiată –

Parfum de romanțe pe portativ sau șevalete;

Reiterează memoria, cu migală caligrafiată,

Că toamnele veneau parcă mai pe-ndelete.

Azi, ne marchează trunchiul și-așteptările

Cu melancolie, cu umbre care se lungesc;

Negrăit de zornice sunt toate întâmplările,

Cu osebire, toamnele care se grăbesc.

Eu cred că bătrânețea începe ca o toamnă;

Cum pe ramuri, ne pune pe umeri samar.

Când mă gândesc că astfel ne condamnă,

Saliva din gură dobândește-un gust amar.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 12 septembrie)