Rondelul Țăranului român

Țăranul rămâne omul absolut ,

Icoană vie, cu mâinile crăpate;
Departe de un destin revolut,
El duce pâinea noastră-n spate.

Cu-ntregul chip circumvolut,
În suflet, cu năzuințe, surpate,
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate.

Din țarină, perna și-a umplut;
De pe ea, i-au fost visele furate.
Din dragoste pentru natalul lut,
Cu toate umilințele-ndurate,
Țăranul rămâne omul absolut.

(Timișoara, 2O18, O9 iunie)