Anotimpurile sunt precum păsările călătoare. Au o memorie uimitoare și se orientează după soare.
Soarele este substantivul care declină anotimpurile.
Natura ne include în planurile ei: în procesul vremuirii, viața reproduce combinația de stări a succesiunii anotimpurilor.
Semințele iubirii nu se pot planta în anotimpul singurătății.
Analizând societatea românească, cred că este nevoie de un anotimp al reconcilierii.
Ca un adevărat drumeț ce sunt, doar în/din amintiri, mai pot să mă bucur de toate anotimpurile vieții.
Anotimpul sufletului/ alegerii orizontului/ făuririi destinului este tot timpul anului.
În poemul fiecărui anotimp, cuvintele au alte culori.
Poetul privește în fereastra cuvintelor și-și cadențează bătăile inimii după cum vin și pleacă anotimpurile.
În clepsidra vieții, nisipul are culoarea anotimpurilor.
Viața: între trecut și viitor, anotimpurile vârstelor... în propășire/progresie și al dorințelor... în pro pășire/regresie.
Pe post de anotimpuri, sufletul vieții are sentimente.
Povestea vinului se scrie în anotimpul strugurilor și se citește tot timpul anului.
Succesul și eșecul delirează în anotimpul obsesiei. Nu-l lăsa pe primul să urce la cap și pe al doilea să coboare în inimă.
Între răsărit și apus, vis și dor, năzuință și speranță, sufletul se dezbracă de toate anotimpurile.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 17 iunie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu