Cu credință, speranță și rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine,
Bobul de aur pârguit în țăst divin de soare
Să-l prefacă-n bucurii cu-aromă de pâine.
Se topește-n arșița cuptorului de soare
Și curge discret precum fluviul de grâne,
Cu credință, speranță și rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine.
Din vatra-ncinsă de-a soarelui dogoare,
Strânge căldură-n lanul propriului sine
S-o dăruiască la coptul pâini-n cuptoare,
Menită taina curgătoarei vieți a-ntreține,
Cu credință, speranță și rouă de sudoare.
(Timișoara, 2O18, O9 iunie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu