Cu valuri care lărmuiesc în zare,
Incisivă precum cangea filotimă,
Marea, fără picătură de-ndurare,
M-a țintuit cu-mplântarea-i intimă.
Așa, fost-am proorocit de ursitoare,
În capacana-i seducătoare, o estimă,
Cu valuri care lărmuiesc în zare,
Incisivă precum cangea filotimă.
Inima-mi, scăpărând de patimă,
Azi, într-o nostalgică îmbrățișare
Cu dorul de aventură maritimă,
Hălăduiește tot pe-ntinsa mare
Cu valuri care lărmuiesc în zare.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O2 iunie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu