SPECTATOR

Spre răsăritul vieţii, urcuşul răzbind,
Se desăvârşesc cu ascensorul solar
Fixat de grumazul zenitului polar;
La capătul dinspre lumină, protocolar,
Zorii ne introduc în viaţă zâmbind.

Am primit în dar o clepsidră de sânge
Să marcăm ritmul şi măsura în toate:
De la aproape, prin aici, până departe,
De la humă, prin viaţă, până la moarte…
Într-un spaţiu care continuu se restrânge.

Ca un neputincios observator,
În lupta dintre instinctul vieţii
Şi geniul incontestabil al morţii,
Încercând să desluşim taina sorţii,
Suntem îngroziţi de cerbicia lor.

Când ne caută un anume contabil
Să ne socotească contorul sideral,
Deşi totul pare nefiresc de normal,
Concluzionăm absolut informal
Că sensul vieții este necomutabil.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O9 decembrie)