Chiar dacă ferestrele nu mai înrămează ninsori,
Prietene drag, cu gândul meu dalb, te cuprind;
Mă alătur luminoaselor grupuri de colindători
Şi-ţi dăruiesc din nufărul iubirii mele un colind.
În sinea-mi, mă întreb mereu ce-am fi fost
Dacă nu s-ar fi născut mesianicul Hristos?
Nimic, în această lume, n-ar fi avut rost
Fără spiritul Său călăuzitor şi luminos!
Ca unic stihar divin pe sufletul tău etereu,
Magia acestui sfârşit de an să te cuprindă,
Iar Crăciunul sfânt în care ai crezut mereu,
Cu bucurii, să-ţi umple casa până-n grindă!
În noaptea de-mplinire, vis şi binecuvântare,
Iubirea Domnului peste familie-ți pogoară,
Stele să se-aprindă şi să lucreze fără încetare
Pentru toţi cei dragă de-acum şi de odinioară!
Cu sufletul curat, s-aprindem lumina-n candela stinsă,
Să nu rătăcim nicio şansă de-a deveni mai buni!
Pentru speranţă, să punem credinţă şi s-o lăsăm aprinsă!
În astă lume plină de nuanţe, se mai pot înfăptui minuni.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 24 decembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu