Visam demult să mă retrag
în spaţiul meu material
– o linişte pusă-n libertate –
să ţin capul sus
(„nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiţi în jos”[1])
cu torţa aprinsă la vedere.
(Libertate de-a gândi şi de-a visa
i-am cerut-o lui Dumnezeu)
Privesc curcubeul gândurilor şi-al stărilor,
ud seminţe de cuget...
sper să păcălesc fixaţiile
care mă împiedică să văd
dincolo de aparenţe!
Meditativ la infinit,
sfredelind în timp,
descompun imagini
cu sensul purificat al dorinţei de-a fi
şi-al sufletului de-a respira.
Nu există experienţă a libertăţii.
Trudesc la libertatea mea.
Să fii cu adevărat liber
nu e simplu deloc;
e un proces de durată.
În dependenţa umbrei de lumină,
nimeni nu-mi poate lua speranţa.
Din instincte strunite cu putere,
întreţin cu răbdare zborul,
oferind, zilnic,
jumătate din libertatea mea;
cealaltă jumătate o plătesc cu câte-un poem.
Şi libertatea are preţul ei!
(Drobeta-Turnu
Severin, 2017, O3 aprilie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu