ALTRUISMUL FLORILOR

Din tot ce scânteiază-n soare

Pe-acest pământ, de toate plin,

Nimic nu seamănă cu-o floare

În care Domnuꞌ-a pus harul divin.

Protest-rugăciune împotriva urii,

Stropi de metaforă din curcubeu,

Incontestabilă bijuterie a naturii

Dăruită cu mâna lui Dumnezeu.

Simbolul eternei seducții a dimineții

Ce reclădește curcubeul pe pământ

Și ne lasă moștenire reînvierea vieții

Odată cu parfumul său purtat de vânt.

Ca o minune-a sorții, de pe-orice tumul,

Că îngerii sunt peste tot, ne-o devedește

Cu arborele său genealogic – parfumul –

Care-nmiresmează și mâna ce-o strivește.

Cu efect pacificator, senzual și de rază,

Ne însoțește permanent pe-al vieții drum;

Chiar și-n agonia răstignirii din vază,

Umple necondiționat camera cu parfum.

Florile nu se rup, se divinizează!

Iar eu îmi doresc acel frumos buchet

În libertatea căruia florile se-mbrățișează

Din proprie inițiativă, doar în suflet.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O9 aprilie)