LINIŞTEA CA O FURTUNĂ

Tot auzim că ni se pregăteşte o-ntâmplare;

De parcă cineva se joacă dinadins cu foc

Să ne viscolească sângele în aşteptare

Şi să ne-nchidă cuvântul în pretinsul joc.

Să nu ne punem niciodată întrebarea: când?

Să ne dea un răspuns, nimeni nu-i dator,

Căci altarele lumii se pot prăbuşi oricând

Şi timpul poate sucomba într-un stop respirator.

Să nu ne punem niciodată întrebarea: unde?

Chiar dacă există-n lume un loc mai oropsit,

Prăbuşirea altarelor ar putea începe de oriunde,

Căci nimeni nu va cerceta ţinutul pentru pedepsit.

Să nu ne punem niciodată întrebare: cum?

Împotriva tuturor dovezilor nu există scăpare,

Căci prăbuşirea altarelor va avea loc oricum

Prin apocalipsă, implozie, explozie sau altă cale.

Aici, hermeneutica nu are raţiune de-aplicare,

Iar întrebarea: de ce? o punem fără justificare.

Cum n-ai pe cine întreba ce-i place ori nu-i place,

Să crezi că-i mai simpatic şi interesant când tace.

Nu încerca să afli la toate aceste întrebări răspuns.

Un regizor intergalactic va trimite veşnicia în apus.

Cu sau fără avertisment, cu rost sau fără niciun rost,

Într-un hazard, va decide: GATA! Pân-aici a fost!

Sau va îndrepta spre noi alt soare mult mai strălucitor

Şi va da un nou decret: Punct şi de la capătul următor!

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O1 martie