CURIOZITATE INOCENTĂ

Într-o bună zi, deranjat de o întrebare nejustificată, vădit maliţioasă,

Am încercat să aflu de ce oamenii pun, uneori, întrebări prefăcute,

Manifestând, în mod ridicol şi supărător, o curiozitate nesăţioasă

De a afla orice lucru, cu excepţia acelora care merită cu adevărat ştiute.

Aşa, am aflat că, încă de la facerea lumii, ne-am ales cu acest „folos” ,

Când Adam a fost „înduplecat” de Eva vrăjită de-ale şarpelui şoapte.

Împinşi de curiozitate, au vrut să vadă ce era în lumea de jos

Şi-atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli şi de moarte.

Într-o toamnă târzie, un ţăran trudea în amurg la ultima coasă.

Cu o prezenţă morgană, se-apropie de el o bătrânică adusă de spate.

Îndemnându-l, îi ia coasa din mână, fixându-l cu o privire sfioasă.

Omul o urmează în tăcere, fără teamă, mai mult din curiozitate.

Oamenii dobândesc cunoştinţe proporţional cu propria curiozitate.

Îşi definesc şi-şi asumă libertatea din beneficiul acestei relaţii:

Pe unii îi împinge să descopere America sau alte constelaţii;

Pe alţii, să asculte la diverse uşi, făcându-şi din asta o „necesitate”.

Sunt şi eu o curiozitate care se plimbă prin lumea aceasta fără limite

Şi mă întreb adesea: de ce-mi pun această întrebare despre curiozitate.

Probabil, pentru a semnala stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite,

Dintr-o inocentă curiozitate. Şi sper să n-o luaţi drept crimă de lezmajestate.

Cu bune şi cu rele, un licăr mărunt ne-a fost viaţa lăsată;

Să murim de curiozitate sau să trăim în liniştea decenţei.

Chiar dacă este inocentă, de cele mai multe ori, deplasată,

N-aş vrea să dispară curiozitatea şi să lase loc indiferenţei.

Atât cei care pleacă, cât şi cei care plecarea-şi amână,

O fac din curiozitate, mai mult sau mai puţin probabilistică;

Căci prezenţa fiecăruia nu este destinată să rămână 

Decât un simplu titlu sau subiect de curiozitate statistică.

Din volumul ,,GÂNDURI ÎN PAŞI DE CUVINTE"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 1O martie