Dorind să se (re)confirme pe sine, irefutabil,
Neprecurmat, natura ne lansează provocări;
În echilibrul precar dintre practic şi dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenaţi pe-ale vieţii cărări.
Mai mult sau mai puţin, acute sau terne,
Insidioase, mocninde sau rafinate la faţă,
Toate dezechilibrele acestei lumi moderne
Se regăsesc în locul geometric numit viaţă.
Din prea multă confuzie,-n iureşul interior,
Cu care ni-i prigonită pe dinăuntru fiinţa,
Trăind cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu facem altceva decât s-anticipăm suferinţa.
Suferinţa are, fără-ndoială, şi rol creator;
Deşi pare povară chiar şi vremelnica durere,
Cu migala celui mai tenace-nvăţător,
Ea predă lecţii despre câştigul de putere.
Care preface suferinţa-n prudenţă fecundă
Cum se căleşte fierul la flacăra alcalină;
În rezidenţa asigurată de propria-ne umbră,
Lecţiile învăţate nasc armonice de lumină.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 25 martie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu