marți, 20 martie 2018

RONDELUL IMPOSIBILEI REÎNTOARCERI

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit,
Retrăiesc întâmplări adunate-n câteva albume,
Și,-n brațele acestei primăveri, mă las iscodit.

Întors în copilărie, sufletul încearcă să rezume
Tot ce,-n goana vremelnicei clipe,-a dobândit,
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit.

Cum orice râu de munte, neistovit în spume,
Să nu se poată-ntoarce la izvoare,-i osândit,
Copilăria-i amintire ce devine terapie anume
Ce nu se poate repeta decât în dorul spovedit

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 2O martie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu