PRICINI DE NELINIȘTE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Între plecările și întoarcerile crepusculare,

în infinitul de tic-tac-uri,

viața pune biciul pe tine;

te regăsești mărginit în vastul labirint albastru.

Tot ce-ar trebui să fie cale dreaptă

nu e nici firul Ariadnei,

nici cel al Penelopei;

iar tu nu ești nici Theseus,

nici Ulise scăpat teafăr de sirene

când Eol a legat vânturile neprielnice.

Pașii par legați la ochi cu eșarfe de ceață.

Convalescent supus zădărniciei,

în dedalul de inepuizabile încercări și presupuneri,

bătăile inimii te dau de gol.

În sălașul dorințelor,

stau la pândă minotaurii.

Contemplând între două respirații,

doar hematia tăcerii

conștientizează relativitatea instinctului rătăcitor

lăcătuit într-un glob de sticlă

brodat din lacrimile neputinței și fitilul lumânării.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 21 martie)