Între amintiri și speranțe, între fervoare și
pernicie,
Doar călătorind prin crugul timpului spre
veșnicie,
Stăruitor, vânându-ne cu clipe de viață
ființa și-ambientul,
Constatăm că timpul ne-ascunde-n permanență
prezentul.
Îndeobște, fiecare oră are același număr de
minute,
Ce pot să treacă mai gălăgioase sau mai pe
tăcute;
În funcție de velocitatea care le face să
trepede,
Bucuria sau necazul nu trece la fel de
repede.
Fericirea are viață scurtă, de parc-ar zbura
cu-o singură aripă,
Suferința pare-o veșnicie chiar dacă durează
doar o clipă;
Un minut de fericire sublimă și latentă
Face cât-o eternitate de suferință violentă.
Evident, relativ, orice adevăr, la un moment
dat, particular
Se consolidează,-n timp, prin contrariul lui complementar;
De-aceea, în absolutul admisibilității,
Timpul este imaginea supremă a relativității.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O7 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu