Tunelul timpului

În brațele luminii înghesuite,

cu mirări rotunjite,

se îngrămădea însuși cerul.

La chemarea orizontului rănit,

nestarea pașilor

se nerăbda

de urma chemărilor curânde.

În căutarea descifrării și-a nesingurătății,

menită să le-ncapă

sub prinderea de viață

ce-și căuta întâmplarea,

cu tălpi arzânde,

prin inima lor,

curgea sângele cărării

hrănind poduri suspendate

între maluri infinite

de clipe fragile,

așternute în nesupunere,

peste nisipuri mișcătoare...

Prin oglinda amintirilor

(ce tunel de legătură cu... trecutul!),

alerg să-mi prind din urmă pașii...

(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 11 iunie)