Simbioză

Dimineață de vară...

Stropi de rouă se prelingeau pe buzele gândurilor tale.

Înrădăcinând-o cu dulci chemări,

brațele cuvintelor îți îmbrățișau tăcerea.

De felul în care îți purtai pegașii luminii,

m-am îndrăgostit iremediabil.

Când aripile fluturilor se topeau în vise,

în sincronul respirației,

m-am lăsat descoperit.

La început,

nu îndrăzneam să ne mișcăm decât gândurile.

Sărutând grădina acoperită de flori ce mângâiau simțirea,

ochii călătoreau printre culori și miresme.

Desferecând inima,

îngerul zorilor schimba vrăjite priviri sinergice

cu adâncul din mine.

Sunt privilegiat că te-am întâlnit.

Te simt de parcă ne-am cunoaște de-o viață;

mai ales, cu cel de-al șaptelea simt...

(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 16 iunie)