Mânați de întâmplare,
ne minunăm de opera luminii.
În barca năpăstuită cu destine,
zăbovim puțin pe talazul lumii.
Împovărați de întrebări
și-ncătușați cu nesfârșite ipoteze
– ritual inițiatic al realității –
asistăm la marea curgere
de vreme-nvolburată.
Veche și constantă meteahnă,
iscoada spiritului:
neliniște și curiozitate;
într-o (re)negare continuă,
iluzii naive și calcule cinice;
urme și umbre sfâșiate...
Căutând ieșirea din labirint
– realitate dincolo de iluzie;
realitate care seacă energii –
ne trezim mereu
spre riviera din apus.
Dincolo de limite și percepții,
la lumina unui far minuscul,
secundarul clepsidrei,
ne toacă nisipul inocent
lăsându-ne nedumiriți.
Gândul dă scântei de răzvrătire.
Cu o răbdare indecentă,
recurent și iterativ,
Sisif exersează drumul spre tâmple.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 21 decembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu