Ieri, scriam aceste versuri:
Trimite-mi, Doamne, altfel de iarnă
– Ca-ntr-un poem de vis să se cearnă –
Și fă-mă un omuleț de zăpadă
S-aduc un fulg de bucurie oamenilor,
Să fiu un erou în sufletul lor
În aceste vremuri de tăgadă.
Nu voi fi un om de zăpadă perfect,
Dar (s)contez pe următorul efect:
Să-mi asociez candoarea cu lumea
Mult prea confuză-n iarna pribeagă,
Iar pe cei mici să-i fac să înțeleagă
Cum arătau iernile-n copilăria mea.
iar, azi dimineață:
Cu ochii, geamul cuprinzând,
Văd pomii dantelați pe stradă
Și cum trece-n galop nechezând
Mustangul argintiu de zăpadă.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 16 decembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu