Prestidigitaţie

Prin firida de clorofilă,

Cineva prefiră niscaiva seminţe.

Viaţa încolţeşte la o licitaţie de mistere.

Un fulger exotic distrage atenţia pleoapei.

Un ştreang invizibil gâtuie lumina vertebrei.

Intempestiv şi incontrolabil,

timpul dezghioacă clipa.

Întunericul ţipă ca o bufniţă şi...

ascunde frumuseţea clandestină a tăcerii.

(Timișoara, 2O18, 27 decembrie)

ALICANTĂ

Muza invocă o nocturnă divină,

Selena-și întinde plasa de stele,

Lumina-i se strecoară-n surdină

Argintând dantelăria din perdele.

Peste tot, foi aruncate fără vină,

Jinduind mototolite pre podele

Și câteva cuvinte luând lumină

Dintru candela gândurilor mele.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 22 decembrie)

EXERCIȚIU DE VÂNT

Credeam că m-am născut pentru furtună!

Am încăpăţânat marea să mă-nveţe cu ea.

I-am simţit împreună îmbrăţişarea necerească.

De multe ori,

albatros cu sufletul hoinar,

în ecouri de tunete cu încolţiri de fiară,

mă luam la-ntrecere cu vântul

încercând să ne potrivim zborurile

să nu-i simt furia cu care-mi întoarce aripile.

Dar azi,

ca o liră înstrunând dorul de larg,

ecoul furtunii mă-ndeamnă

să-mi ajustez pânzele în arboradă.

Cu tâmplele,

asemenea spumei mării după furtună,

răsfoiesc lumina din zborul pescăruşilor.

Înțelesul vieții e cu mult mai tânăr decât mine;

din gânduri ferecate-n amintiri,

culeg imagini de viitor.

Sufletul meu caută liniştea

să se poată dărui.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 21 decembrie)

LABIRINTUL ILUZIILOR

Mânați de întâmplare,

ne minunăm de opera luminii.

În barca năpăstuită cu destine,

zăbovim puțin pe talazul lumii.

Împovărați de întrebări

și-ncătușați cu nesfârșite ipoteze

– ritual inițiatic al realității –

asistăm la marea curgere

de vreme-nvolburată.

Veche și constantă meteahnă,

iscoada spiritului:

neliniște și curiozitate;

într-o (re)negare continuă,

iluzii naive și calcule cinice;

urme și umbre sfâșiate...

Căutând ieșirea din labirint

– realitate dincolo de iluzie;

realitate care seacă energii –

ne trezim mereu

spre riviera din apus.

Dincolo de limite și percepții,

la lumina unui far minuscul,

secundarul clepsidrei,

ne toacă nisipul inocent

lăsându-ne nedumiriți.

Gândul dă scântei de răzvrătire.

Cu o răbdare indecentă,

recurent și iterativ,

Sisif exersează drumul spre tâmple.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 21 decembrie)

SCURTE POEME DESPRE ZBOR

ESENȚA ZBORULUI

Aripa

urmează

gândul materiei.

În zbor,

corpul fizic

se comportă

metafizic.

O BĂTAIE DE ARIPI

Fără aripi,

niciodată,

trupul

nu va putea

să zboare;

Această putere

numai

sufletul

o are.

SPIRIT ÎNARIPAT

Fără aripi,

trupul

nu va putea

să zboare

nicicând;

Această putere

o găsești

doar în

gând.

SACRU ȘI DUAL

Fără aripi,

orcât am vrea

să zburăm,

nu reușim.

Dragostea

– viciu sublim –

,,ne dă aripile

cu care să ne

prăbușim!”*

(*Costel ZĂGAN, Inventeme)

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 18 decembrie)

POEM

 

Potecile șerpuite

Cară de mâncare

Ciutelor înzăpezite

Limitate în mișcare

De troiene vătuite.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 17 decembrie)

RONDELUL APEI

Emoție statornică izvorâtoare dintru pământ,

Cu stoicism, să-nsuflețească lumea de afară,

Într-o metamorfoză reciprocă, face legământ,

În trupul său, pământul s-o primenească iară.

Arhitect de geniu al naturii, la dreapta de vânt,

Cu munți de capodopere prin truda-i milenară,

Emoție statornică izvorâtoare dintru pământ,

Cu stoicism, să-nsuflețească lumea de afară.

În compoziția tuturor vietăților, majoritară,

Și, foarte probabil, întâiul nost așezământ;

Fără-ndoială, este sămânța noastră funciară

Din care curcubeu-și fasonează etericul veșmânt,

Emoție statornică izvorâtoare dintru pământ.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 17 decembrie)

DORINȚĂ NĂSCUTĂ DIN TRECUTE MAGII

Ieri, scriam aceste versuri:

Trimite-mi, Doamne, altfel de iarnă

– Ca-ntr-un poem de vis să se cearnă –

Și fă-mă un omuleț de zăpadă

S-aduc un fulg de bucurie oamenilor,

Să fiu un erou în sufletul lor

În aceste vremuri de tăgadă.

Nu voi fi un om de zăpadă perfect,

Dar (s)contez pe următorul efect:

Să-mi asociez candoarea cu lumea

Mult prea confuză-n iarna pribeagă,

Iar pe cei mici să-i fac să înțeleagă

Cum arătau iernile-n copilăria mea.

iar, azi dimineață:

Cu ochii, geamul cuprinzând,

Văd pomii dantelați pe stradă

Și cum trece-n galop nechezând

Mustangul argintiu de zăpadă.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 16 decembrie)

RONDELUL COPILĂRIEI

Copilărie cu icoane și-amintiri izbăvitoare,

De care, la-nceputul vieții, am avut parte,

Privită prin oglinda timpului retrovizoare,

Îi dai prezentului meu un înțeles aparte.

La școala ta, am învățat lucruri de valoare:

Jocul și viața fac parte din aceeași realitate,

Copilărie cu icoane și-amintiri izbăvitoare,

De care, la-nceputul vieții, am avut parte.

Atunci când mi-e greu, mă-ntorc la izvoare;

De ecoul lor cristalin, nimic nu mă desparte.

Cu parfumul întâmplărilor nemuritoare,

Te (con)viețuiesc până dincolo de moarte,

Copilărie cu icoane și-amintiri izbăvitoare!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 12 decembrie)

RONDELUL PRIMULUI SĂRUT

În disputa sentimentelor primare,

Când conexiunea-n inimi s-a produs,

Pământul se deschide sub piciore,

Iar cuvintele se dovedesc a fi în plus.

Pecete de foc la prima-mbrățișare,

Primul sărut furat-un bonus juxtapus

În disputa sentimentelor primare,

Când conexiunea-n inimi s-a produs.

Înmugurire-n a viselor înverșunare,

Primul sărut-un poem concis expus

În geana unui răsărit virgin de soare

Care-mpiedică al vorbelor surplus

În disputa sentimentelor primare.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 1O decembrie)