De m-aș mai naște încă o dată

De m-aș mai naște încă o dată,

De-această dată, după voia mea,

Dar nu-n această lume (po)sedată,

N-aș vrea ca să mai pot vedea:

În loc de originarul fenotip,

O mască așezată peste chip;

În loc de zâmbetul sănătos,

Un rânjet ce-l imită hidos;

În loc de caractere-adevărate,

Defecte comportamentale agrava(n)te;

În loc de higienica moralitate,

O atmosferă de promiscuitate;

În loc de onoare și demnitate,

Necinste și lipsă de probitate;

În locul divinei solidarități,

Ostilitate din prejudecăți;

În loc de prietenii adevărate,

Relații bazate pe interese denaturate;

În loc de armonia cea străbună,

O lume sufocată de ranchiună;

În loc de realități confirmate,

Dorințe și așteptări destrămate...

Aceste constatări nu-mi cad deloc ușor,

Mai e și timpul care parcă trece-n zbor;

Așa că tac, în amintire mă-nfășor

Și,-n liniștea crescută-n mine, mă scobor.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 29 aprilie)