Omul, un detaliu ne-nsemnat
Într-o sui-generis tragicomedie,
Un biet actor, pe scena vieții consemnat,
Între iluzii, durere și bucurie,
Având un singur drum în spate
La răscrucea de referință,
Iar, în față, toate căile ocupate
În afara celei către neființă.
Regretele sfârșesc nemărginite,
Dorințele-i rămân neîmplinite...
Doar speranța nu-l dezminte,
Iar viața merge, merge-nainte.
Necesitatea, vitala ei problemă,
Temeiul interesului ne-nvață;
Și, ca o ironie-a sorții supremă,
Nimeni nu iese din viață în viață.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 28 aprilie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu