RONDELUL IEI ROMÂNEȘTI

Seducătoarea și neprihănita ie populară,

Devenită modă fără vârstă, din străbuni,

Cu timpul, a devenit și brand de țară,

Simbol al renovării tradițiilor la români.

Din lada de zeste românească, seculară,

Urcând semeață printre ispite și genuni,

Seducătoarea și neprihănita ie populară

A devenit o modă fără vârstă, din străbuni.

Cu broderii împodobită, subțirică și ușoară,

Încită la cuviință, pudoare, dar și pasiuni;

Amintind de lada de zestre de odinioară,

În muzeul timpului, e una dintre minuni

Seducătoarea și neprihănita ie populară.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 24 iunie)

RONDELUL IELELOR

Ielele sunt făpturi de fecioare zănatice

Cu aspect iluzoriu de enigmatice vestale,

Cu forță de seducție și putințe magice

Urmare a senzualității lor nenaturale.

Goale sau în diafane văluri acromatice,

Excelente dansatoare și cântărețe corale,

Ielele sunt făpturi de fecioare zănatice

Cu aspect iluzoriu de enigmatice vestale.

Vindicative cu apariții exclusiv lunatice,

Iau mințile păcătoșilor întâlniți în cale.

Considerate, deseori, duhuri hieratice,

Datorită înfățișării lor vădit sacerdotale,

Ielele sunt, de fapt, vrăjitoare malefice.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 16 iunie)

Rondelul făuritorului de pâine

Cu credință, speranță și rouă de sudoare,

Ostenind povarnic pentru ziua de mâine,

Bobul de aur pârguit în țăst divin de soare

Să-l prefacă-n bucurii cu-aromă de pâine.

Se topește-n arșița cuptorului de soare

Și curge discret precum fluviul de grâne,

Cu credință, speranță și rouă de sudoare,

Ostenind povarnic pentru ziua de mâine.

Din vatra-ncinsă de-a soarelui dogoare,

Strânge căldură-n lanul propriului sine

S-o dăruiască la coptul pâini-n cuptoare,

Menită tainei curgătoarei vieți a-ntreține,

Cu credință, speranță și rouă de sudoare.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 12 iunie)

RONDELUL ZILELOR ARVUNITE

Nu-mi socotesc viața-n zile,

Fiindcă nu pot fi-nmulțite.

Lungesc viața clipelor utile;

Doar ele pot fi neprețuite.

Aride, febrile, uneori, fertile,

În număr fix, au fost hărăzite;

Nu-mi socotesc viața-n zile,

Fiindcă nu pot fi-nmulțite.

În vremelnicul popas, alipuite,

Zilele se scurg mult prea docile;

Cu clipele frumoase, arvunite,

Vreau să le fac mai versatile,

Dar nu-mi socotesc viața-n zile.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 11 iunie)

RONDELUL CRAIULUI NOU

Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând

Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint,

Ferind steluțele tremurânde cu trupul plăpând

De vârful ascuțit al galacticelor brațe de-argint.

De firul ne(pre)văzut al bolții-ntunecate atârnând,

Poleind ape și umbrind poteci pe-al lumii labirint

Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând

Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint.

Cu lumină, din candela soarelui împrumutând,

Desfoaie gândul nopții spre-mbrățișări de-alint;

Este cu mult mai îndestulată-n stele scăpărând

Decât luna împlinită, cu-al său fantastic print,

Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 1O iunie)